Bine ați venit în Olanda
Deseori am fost rugată să descriu experiența de a avea un copil cu dizabilități, în scopul de a-i ajuta pe cei care nu au trecut prin aceasta experență, să o înțeleagă, să-și imagineze ceea ce simți. Este așa…
Când vrei să ai un copil, e ca și când ai planifica o excursie de vis în Italia. Cumperi un ghid turistic și îți faci planurile. Colloseumul. David al lui Michelangelo. Gondolele din Veneția. Începi să înveți câteva fraze utile în italiană. Totul este extraordinar. După luni de nerăbdare, ziua cea mare vine, în sfârșit. Îți faci bagajele și pleci. Câteva ore mai târziu, aterizează avionul, iar stewardesa vine și spune, „Bine ați venit în Olanda.”. „Olanda?!?” spui. „Cum adica Olanda? Trebuia să fiu în Italia! Am visat toată viața să merg în Italia!” „S-a produs o schimbare în planul de zbor. Am aterizat în Olanda și trebuie să rămâi…”
Lucrul important este că nu te-au dus într-un loc oribil, dezgustător și murdar, plin de foamete și boală. E doar un loc diferit. Deci trebuie să mergi și să cumperi un nou ghid. Și trebuie să înveți ceva fraze într-o limbă complet nouă. Și vei cunoaște un grup de oameni cu totul și cu totul nou, pe care nu l-ai fi cunoscut. E doar un loc diferit. Este un loc mai domol decât Italia, mai puțin atrăgător decât Italia. Dar după ce stai acolo un timp, începi să te uiți în jur… și să observi că Olanda are mori de vânt… și Olanda are lalele. Olanda îl are pe Rembrandt. Dar toți cunoscuții tăi vin și pleacă din Italia… și toți se laudă că s-au distrat foarte bine acolo. Și toată viața o să spui, „Da, acolo trebuia să mă duc. Asta îmi planificasem.” Dar… dacă îți petreci viața jelind faptul că nu ai ajuns în Italia, s-ar putea să nu fi niciodată liber să te bucuri de lucrurile minunate… ale Olandei.
Emily Perl Kingsley
