Bine ati venit in Olanda

     Deseori am fost rugata sa descriu experienta de a avea un copil cu dizabilitati, in scopul de a-i ajuta pe cei care nu au trecut prin aceasta experenta, sa o inteleaga, sa-si imagineze ceea ce simti. Este asa…

     Cand vrei sa ai un copil, e ca si cand ai planifica o excursie de vis in Italia. Cumperi un ghid turistic si iti faci planurile. Colloseumul. David al lui Michelangelo. Gondolele din Venetia. Incepi sa inveti cateva fraze utile in italiana. Totul este extraordinar. Dupa luni de nerabdare, ziua cea mare vine, in sfarsit. Iti faci bagajele si pleci. Cateva ore mai tarziu, aterizeaza avionul, iar stewardesa vine si spune, „Bine ati venit in Olanda.”. „Olanda?!?” spui. „Cum adica Olanda? Trebuia sa fiu in Italia! Am visat toata viata samerg in Italia!” „S-a produs o schimbare in planul de zbor. Am aterizat in Olanda si trebuie sa ramai…”

     Lucrul important este ca nu te-au dus intr-un loc oribil, dezgustator si murdar, plin de foamete si boala. E doar un loc diferit. Deci trebuie sa mergi si sa cumperi un nou ghid. Si trebuie sa inveti ceva fraze intr-o limba complet noua. Si vei cunoaste un grup de oameni cu totul si cu totul nou, pe care nu l-ai fi cunoscut. E doar un loc diferit. Este un loc mai domol decat Italia, mai putin atragator decat Italia. Dar dupa ce stai acolo un timp, incepi sa te uiti in jur… si sa observi ca Olanda are mori de vant… si Olanda are lalele. Olanda il are pe Rembrandt. Dar toti cunoscutii tai vin si pleaca din Italia… si toti se lauda ca s-au distrat foarte bine acolo. Si toata viata o sa spui, „Da, acolo trebuia sa ma duc. Asta imi planificasem.” Dar… daca iti petreci viata jelind faptul ca nu ai ajuns in Italia, s-ar putea sa nu fi niciodata liber sa te bucuri de lucrurile minunate… ale Olandei.

Emily Perl Kingsley